Sunetul pasilor mei nu se mai aude pe coridoare, urma lor s-a sters de mult...sau inca persista pe undeva, pe acolo...n-o mai vede nimeni sau nu vrea sa o vada.
Cat de mult as mai vrea sa simt sub picioare cimentul rece de pe coridoarele acelea...
Ma MIRA...ma infioara...si apoi ma intriga in cat de putin timp am reusit sa dispar dintr-un decor si in cat timp (si mai putin) am sa dispar si din amintirile celorlalti, pentru ca Timpul va asterne o patura de praf peste tot ce am insemnat, si am sa fiu aruncata intr-un colt al mintii, uitata pe vecie.
Totul imi pare atat de rece aici, atat de strain, si ma apar afisand un zambet fals, un zambet trist, pe care nimeni nu se oboseste sa-l interpreteaze, doar ma vad mereu ca sunt fericita deci ca ma incadrez in acest decor.Oare?Lumea oricum a uitat sa-si mai puna intrebari suplimentare, fiecare isi vede de viata lui, sau nu...ca atunci cand nu mai ai nimic interesant de facut...exploatezi pe altii si patrunzi violent in viata altora, incercand sa le-o distrugi.Si pentru ce?Pentru o satisfactie diabolica, peste puterea mea de intelegere.
EVERYTHING'S GONNA BE JUST FINE!... (I've lied to myself)
BY COCO
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cam triste si..gri textele tale din ultima vreme:))) hey..hai sa revenim totusi la forma noastra initiala,bine?
RăspundețiȘtergere[veve] am uitat ce era cel mai important...:)))Semnatura (sunt aiurita,da e de bine)
RăspundețiȘtergere