Linistea de dinaintea furtunii

Trecand cu greu peste orgolii justificate sau mai putin justificate...am sa spun simplu: MI-E FRICA!Tin in mine o frica nebuna de necunoscut, frica ce ma macina pana in adancurile sufletului, de acolo de unde se aude un tipat indelungat.
E simplu sa spui"lasa ai sa treci peste...o sa te obisnuiesti tu, o sa fie bine, ai sa vezi ca ai sa (ne) uiti dupa un semestru poate mai putin...".Insa "satulul nu-l crede pe cel flamand", cu alte cuvinte daca tu nu traiesti pe viu astfel de situatii, nu te confrunti direct, nu ai sa stii niciodata.
Si...EU PLEC!NU ALTCINEVA!o usa se inchide!(optimistii spun ca alta se deschide, le dau si lor dreptate, insa eu inca jelesc lumea peste care s-a tras cortina, caci nu mai am acces la ea cu toate ca "cei de acolo" ma linistesc cu cuvinte dulci "esti oricand bineprimita....vei ramane una de-a noastra".
Ochii mei se ineaca in lacrimi pe care le ascund cu zambete false de dragul a ceea ce ma asteapta ( a new world, a better one...with him) Nu ma bazez pe promisiuni...asa am fost eu mereu mai sceptica in privinta multor lucruri pentru ca oamenii m-au determinat sa nu(-i) cred...insa speranta din mine ramane totusi vie!!
Am sa regret tot ceea ce nu am facut,toate cuvintele care au ramas nerostite, si care atunci mi-au ars buzele dar tot nu le-am spus, le-am lasat sa moara...
Cert este ca NIMENI nu-mi va putea sterge din minte imagini, amintiri, cuvinte, rasete, lacrimi,tot ce am impartasit cu voi pe "o banca", odata...in primii ani de liceu....
to be continued:P
by Coco