Pe vremea cand inecam cuvintele in cerneala, le smulgeam din adancul sufletului, le filtram prin minte, le storceam, le ucideam pe o biata foaie asezata pe perna imbibata in lacrimi...pe vremea cand alinarea o regaseam numai dupa astfel de lungi "crime in serie" de cuvinte acuzate pe nedrept...pe-atunci eram tareee naiva, un "geniu neinteles".
Insa, nu ma pot lauda ca am evoluat prea mult. Am aceleasi "pretentii", aceleasi asteptari, chiar daca s-a scurs ceva vreme si am acumulat ceva...mai multa experienta.
Intre timp am gasit si "omul meu", acel cineva care sa ma inteleaga perfect, "umarul pe care sa plang" fara a-mi fi teama ca dupa-aceea trebuie sa ma revansez intr-un fel sau altul sau ca maine va uita de mine, va profita, va abuza de aceste momente si...urmeaza santajul.
EL m-a avertizat de atatea ori..."Ai grija!Prin scris se poate comporta oricum!...Nu- mi place ca pui la suflet!Raman toti doar niste straini!...Nu are rost sa MAI lupti! Asa eram si eu...dar o sa ajungi tot la aceeasi concluzie: nu (se) merita! "
Eu...ma simt senseless...golita sufleteste, fara rost, fara valoare (nu in sensul manelistic:P ) daca nu (ma) daruiesc celorlalti. Si iata-ma "alergand" dupa persoane, "care merita" (cica), in incercarea de a demonstra ceva...ca sunt ALTFEL...
"Esti diferita!"zic unii, afirmatie pe care am cautat-o ca o dulce implinire a trudei mele dar in acelasi timp si o amagire.
Oamenii nu stiu sa aprecieze ce au decat dupa ce au pierdut. Iar eu...sunt om, nu?! Atunci nu trebuie sau nu ar trebui sa judec...sa interpretez in mod eronat....sa invinuiesc pe nmeni etc.
Tot ce intra in categoria "natura umana" e perfect scuzabil, incontestabil...axiomatic.
Eu....ceilalti....2 drepte paralele din teoria euclidiana...(asta a fost spre deliciul profei de mate).
Nu ma acuzati....eu doar pseudofilozofez!:D
By CoCo The Perlutza From Zuzuland
de ce nu vorbesc si eu asa?:( [VeVE] pentru ca..psihologic vorbind,eu chiar imi doresc.da dak n`ai cu ce...stai si privesti:-??
RăspundețiȘtergere