luni, 10 mai 2010
vineri, 18 decembrie 2009
A child's dream
Dreaming Of Snow White And The Seven Dwarves...
This seems to me like a child's dream...in the middle of the winter... but What do you dream of??
My dreams are not always so beautiful and calm, they are often weird, scary...I am afraid of falling asleep as well as I am afraid of unknown places.
Do you remember of those days when you used to play with the angels and sing along with them?!When nothing could touch you because you have THE FAITH, THE HOPE, THE DREAM AND THE LOVE as your best friends and your weapons against evil's forces. What happened to them, these 4 elements of your elixir of life, of your own immortality? You've lost it, poor child! In your foolishness, you considered them as an eternal gift.You were so wrong!
As you can see, now you have to suffer for your lack of reasoning (=rationament, gandire?! :d) and rational behavior and for your total naivity. You wake up every morning in the same cruel world, where everyone fights for his own purpose without caring for the rest. You have to face with their frozen eyes...and it's not easy. You'd better remember the time when you were a child...
This seems to me like a child's dream...in the middle of the winter... but What do you dream of??
My dreams are not always so beautiful and calm, they are often weird, scary...I am afraid of falling asleep as well as I am afraid of unknown places.
Do you remember of those days when you used to play with the angels and sing along with them?!When nothing could touch you because you have THE FAITH, THE HOPE, THE DREAM AND THE LOVE as your best friends and your weapons against evil's forces. What happened to them, these 4 elements of your elixir of life, of your own immortality? You've lost it, poor child! In your foolishness, you considered them as an eternal gift.You were so wrong!
As you can see, now you have to suffer for your lack of reasoning (=rationament, gandire?! :d) and rational behavior and for your total naivity. You wake up every morning in the same cruel world, where everyone fights for his own purpose without caring for the rest. You have to face with their frozen eyes...and it's not easy. You'd better remember the time when you were a child...
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Life will never be the same again...
Citesc cu sufletul la gura ultimele voastre postari...si mi aduc aminte ce inseamna viata de buzesteanca-veritabila. Cat de mult ma plangeam ca e sunt stresata, ca e de invatat! Ce convinsa eram si ce minciuni mi se par acum...in comparatie cu ce am de "suportat" aici. Nu vreau sa ma plang, sa devin patetica, sa dau in tragism...dar chiar asta e purul adevar!
"Valorile" din Buzesti aici sunt altfel cotate...scad mult sub medie exagerat de mare pe care o aveau in Bastilia. Ah, ce viata mai duceam! Mi-e dor de orele de latinibus, de Ronny cum se dadea cu deodorant in ora de mate, de mana lu' Adana vanturandu-se la modu grav prin aer:)) de rasetele Zuzei...ca un mirific scartait de roti de masina derapanta, de perlele lu' Veve etc...+ de pseudoactivitatile intelectuale de acasa care imi ocupau tot timpuuuullll:(((Grav! Grea viata de buzesteanca mai duceam!
Vreau sa simt din nou ce inseamna sa nu ai teme mai deloc, sa primesc note lejer...doar pentru ca sunt "eleva buna" sau pentru un efort minimal...Vreau Craiova mea...cu centrul mirific, cu fantana arteziana...cu magazine:X cu parcuri...cu acelasi drum spre biblioteca, pe care l-am strabatut de atatea ori...
Mi-e dor de naivitatile noastre, de glumele, de baza pe care o faceam, mi-e dor de momentele in care radeam fara sa ne oprim si de multe ori pe motive neintemeiate, pur si simplu...nejustificat...ne apuca o criza de ras si incepea showu'! Dar cel mai dor imi e de...voi!De prezenta voastra...de triou' pe care l-am format timp de 2 ani...amintiri, filozofii, rasete, lacrimi, aceasi batista pentru 3, zambete tampe, iubiri trecatoare, carti nemuritoare, spirite tinere, copilarii, naivitati, prostioare, nebunii...si lista poate continua (astept contributia voastra la ea):D
By Coco The Perlutza from Zuzuland
"Valorile" din Buzesti aici sunt altfel cotate...scad mult sub medie exagerat de mare pe care o aveau in Bastilia. Ah, ce viata mai duceam! Mi-e dor de orele de latinibus, de Ronny cum se dadea cu deodorant in ora de mate, de mana lu' Adana vanturandu-se la modu grav prin aer:)) de rasetele Zuzei...ca un mirific scartait de roti de masina derapanta, de perlele lu' Veve etc...+ de pseudoactivitatile intelectuale de acasa care imi ocupau tot timpuuuullll:(((Grav! Grea viata de buzesteanca mai duceam!
Vreau sa simt din nou ce inseamna sa nu ai teme mai deloc, sa primesc note lejer...doar pentru ca sunt "eleva buna" sau pentru un efort minimal...Vreau Craiova mea...cu centrul mirific, cu fantana arteziana...cu magazine:X cu parcuri...cu acelasi drum spre biblioteca, pe care l-am strabatut de atatea ori...
Mi-e dor de naivitatile noastre, de glumele, de baza pe care o faceam, mi-e dor de momentele in care radeam fara sa ne oprim si de multe ori pe motive neintemeiate, pur si simplu...nejustificat...ne apuca o criza de ras si incepea showu'! Dar cel mai dor imi e de...voi!De prezenta voastra...de triou' pe care l-am format timp de 2 ani...amintiri, filozofii, rasete, lacrimi, aceasi batista pentru 3, zambete tampe, iubiri trecatoare, carti nemuritoare, spirite tinere, copilarii, naivitati, prostioare, nebunii...si lista poate continua (astept contributia voastra la ea):D
By Coco The Perlutza from Zuzuland
miercuri, 28 octombrie 2009
balade ou parc and pepsi!
Exista momente cand nu ai chef.de ce? din diferite motive..de cine? de aproape oricine.11:26,probabil in magicul buzesti este pauza,una meritata de elevii plictisiti care incearca sa corecteze limbajul scris presarat la greu cu greseli al profesorilo.Spuma spumelor,varful varfurilor..buzestenii fac greseli.ete na! si? Aseara m`am gandit ca nu am mai facut demult un lucru care sa imi placa cu adevarat si ca m`am lasat influentata prea mult de rutina zilnica(foarte plictisitoare de altfel) si ca ar este cazul sa mai lenevesc putin in lumea mea roz(Camera roza,perne roz,inimioara mea perna roz,pilota roz,unghii roz----in fine,cine ma stie cunoaste aspectele vietii mele roz) Asa ca astazi nu am participat la orele (care apropo nu mai sunt obligatorii) ale magicei mele vietii de scolarita buzesteanca de elita lalalalalal.Mare pierdere nu e,sunt sigura.Doar 5-6 absente care o sa fie modificate pe seara de "tati" care o sa o sune pe diri sa ii zica :"A mancat stricat doamna!" de asta am lipsit azi..imi pare rau o sa recuperez,o sa imi copiez lectiile,o sa fiu constiincioasa si o sa invat.Nu zau?Depinde..de pofte,de chef,de activitatile alternative care mi se ofera..Ce bine e acasa!Leneveala,pepsi si balade ou parc(Vogue roz).
Am gasit in gestul asta ceva ce credeam ca pierdusem...credeam ca nu mai exista sansa sa fiu eu,ca m`am convertit intr`o constiincioasa care isi urmeaza drumul (ales de mine,desigur-pentru ca nu stiam ce ma asteapta ca buzesteanca) si ca nu voi mai putea niciodata sa mai fac ce am chef si cand am chef.In ultima perioada au fost mai multe momente in care am zis :"am pofta de..." si am si obtinut/mancat/baut/fumat ce imi poftea mintea.
Mi se pare normal...poate e prea mult?
Cat de mult din ce iti doresti faci?(foarte putine,inca invat la capitolul asta...vreau sa fiu foarte pregatita cand un extemporal o sa ma testeze pe neasteptate)
Cate le faci fara sa ti le doresti,doar pentru ca ti se impun?(cele mai multe)
imi place sa fiu nebuna si tampita..sa fiu asa cum vreau nu cum vor EI.
pitbull-i know you want me(baby I don't care I don't care what they say----aici vreau sa ajung,mai am mult ce e drept!)
Sa ne acceptam asa cum suntem si sa nu ne schimbam niciodata..si sa nu vrem sa-i schimbam nici pe ceilalti(in primul rand pentru ca nu vom reusi oricum si in al doilea rand rezultatul este foarte posibil sa fie plictisitor si deloc asemanator cu "originalul")
Uite..am simtit nevoia sa filozofez,nu am mai filozofat demult.Si nici nu o sa o mai fac din nou decat atunci cand o sa am eu starea de spirit necesara.
De asta am creat blogu..de fiecare data cand esti "filozoful lumii" sa ai unde sa te desfasori,nu? :)))
[ah,si inca o chestie pe care vreau sa o mai scriu in postarea asta:mi`am depasit recordul personal:am reusit sa fumez 6 tigari una dupa alta,se pune ca realizare pe ziua de azi?
poate ai sa razi,dar da! pentru mine se pune.dc?pentru ca e ceva mai mult decat sa ma trezesc de dimineata,sa imi pap cerealele cu lapte cald(pe care le ador) si sa plec la scoala unde sa ma plictisesc 6 ore pretioase din viata mea limitata si apoi sa vin acasa sa dorm rupta de somn..mai bine fac ceva rau decat ceva plictisitor! uite asa,din dorinta de diversitate.]
pupi :*
Am gasit in gestul asta ceva ce credeam ca pierdusem...credeam ca nu mai exista sansa sa fiu eu,ca m`am convertit intr`o constiincioasa care isi urmeaza drumul (ales de mine,desigur-pentru ca nu stiam ce ma asteapta ca buzesteanca) si ca nu voi mai putea niciodata sa mai fac ce am chef si cand am chef.In ultima perioada au fost mai multe momente in care am zis :"am pofta de..." si am si obtinut/mancat/baut/fumat ce imi poftea mintea.
Mi se pare normal...poate e prea mult?
Cat de mult din ce iti doresti faci?(foarte putine,inca invat la capitolul asta...vreau sa fiu foarte pregatita cand un extemporal o sa ma testeze pe neasteptate)
Cate le faci fara sa ti le doresti,doar pentru ca ti se impun?(cele mai multe)
imi place sa fiu nebuna si tampita..sa fiu asa cum vreau nu cum vor EI.
pitbull-i know you want me(baby I don't care I don't care what they say----aici vreau sa ajung,mai am mult ce e drept!)
Sa ne acceptam asa cum suntem si sa nu ne schimbam niciodata..si sa nu vrem sa-i schimbam nici pe ceilalti(in primul rand pentru ca nu vom reusi oricum si in al doilea rand rezultatul este foarte posibil sa fie plictisitor si deloc asemanator cu "originalul")
Uite..am simtit nevoia sa filozofez,nu am mai filozofat demult.Si nici nu o sa o mai fac din nou decat atunci cand o sa am eu starea de spirit necesara.
De asta am creat blogu..de fiecare data cand esti "filozoful lumii" sa ai unde sa te desfasori,nu? :)))
[ah,si inca o chestie pe care vreau sa o mai scriu in postarea asta:mi`am depasit recordul personal:am reusit sa fumez 6 tigari una dupa alta,se pune ca realizare pe ziua de azi?
poate ai sa razi,dar da! pentru mine se pune.dc?pentru ca e ceva mai mult decat sa ma trezesc de dimineata,sa imi pap cerealele cu lapte cald(pe care le ador) si sa plec la scoala unde sa ma plictisesc 6 ore pretioase din viata mea limitata si apoi sa vin acasa sa dorm rupta de somn..mai bine fac ceva rau decat ceva plictisitor! uite asa,din dorinta de diversitate.]
pupi :*
Ora de latina
Asa cum a aparut pe cateva bloguri ale colegelor buzestence din Craiova,am decis in dimineata zilei de 28.10.2009 cand defapt ar trebui sa fiu la scoala la o ora...(nush exact care ca nu am invatat oraru` inca) ca e necesar sa apara si pe bloggul nostru. Ce sa mai ...a fost o ora marfa,saraca dirigus!
CoCo sper sa ne mai tii minte numele si sa iti dai seama despre cine e vorba pentru ca o sa apara doar initialele persoanelor respective :)))
Dirigus latinibus la catedră. A.C. citește conștiinciosă. Clasa ascultă.
- Se pune Ablativul originii.
Blițul luminează clasa.
- De asta nu știți! În loc să ascultați trăncăniți despre nădragii celuilalt!
Blițul luminează din nou. În fața mea, G.B și A.B. joacă Macao pe bani. G.B. are 4,2,X,X,X. Niște ași tocmai se servesc.
- Predicatele după consulus!
D.C. vrea pizza. Norocul ei că nu mă tentă. Împart. Ce persoană bună sunt.
- Exercițiul patru. Spune L.G.
Ultima bancă de la ușă face poze. Ultima bancă de la mijloc manâncă, citește și scrie. Dirigus latinibus aberează ceva despre biserică. R.C. comentează:
- Eu fac rugăciunea în fiecare seară.
A.B. întreabă:
- Când treci pe lângă biserică zici Dumnezeu să-l odihnească?
Dirigus latinibus poruncește:
- R.G., răspunde.
- Păi doamna, nu sunt sigură.
- Ce, A.C. fu sigură? Nu văzuși câte greșeli avu?
A.C. intrigată:
- Mulțumesc doamna!
Lumea râde. Eu privesc dubios. R.C. și A.P. vorbesc despre lumea abstractă. Lumea corectează tema copiată de pe te-miri-unde. Ar putea scrie orice, noi tot am copia.
Primele patru bănci de la fereastră sunt libere. Dirigă îmbolnăvește lumea.
- Amintiți-vă funcțiile sintactice!
Eu nu îmi amintesc nimic. După expresia colegelor, nici restul clasei.
A.P. își face unghiile.
- Pentru ora următoare temă de la pagina 39, exercițiile 2,3. Notați-vă!
D.C. întreabă:
- Ce îi spun eu lui mami ca să nu mă duc la meditație?
- Că ai lucrare.
A.B. se întoarce:
- Ce lucrare?
Dirigus citește ceva. Cred că invoacă spiritele, numai după cum sună. Ultima bancă, adică S.V. și C.P. află că aparatul poate și fără bliț. Eh, speranța moare ultima.
- Pagina 49, exercițiile 1,2.
Ce tupeu! Și mai multe teme. Nu o să am timp să le copiez pe toate în ora de sport.
- Începeți să lucrați! R.C., caloriferul ăla stă și fără se îl sprijini tu! Ce,nu știi să rezolvi textele?
- Sincer?
S.V. mă sperie. Face poze cavității sale bucale.
- Cu Andr.B. ce e?
- E în imposibilitatea de a ajunge la școală!
Ceva scârțâie. S.V. face ceva dubios cu clama. Ciudat, este cam ascuțită. Împăratul C.T. se zgârmă în ureche. D.C. se pieptănă.
C.P. se crede paparazzi. Blițul este în acțiune. Regele clasei(fostul nostru singur baiat), L.T. își aranjează gluga. R.C. se milogește de dirigă. Până la urmă, latinibus îi zice:
- Hai, pleacă odată!
Shneetzy(ai poreclă, fi mulțumită) se joacă cu o sticlă. D.C. se simte nefericită.
- De ce lipește A.G.?
- E răcită doamna. Nu poate să respire.
- Umblă cu aparatul după ea?
- Depinde.
Blițul s-a dus. Aparatul s-a intors la proprietară. Mare greșală!
- Ce moacă are S.V. în poze!
- Unde este S.Ș?
- E ziua ei doamna!
- Nu mai avu bomboane și pentru dumneavoastră.
- Mă, tradusăși ceva?
Dirigus este ofticatus pe R.C.
- Da doamna, titlul.
D.C. își face poze. Săriți!
- Chiar trebuie să vorbiți atâta?
- Nu există femei tăcute.
- Să stați și să râdeți, să vă țineți de absențe și după să vreți medii mari.
- Doamna, eu nu mai am absențe. Am venit ultimele șapte dăți.
- Ce-mi place părul meu!
D.C. aberează. Eu scriu. Lumea vorbește.
- La ce mod este verbul?
- La prezent.
- Ce frumos zâmbesc, ce culoare frumoasă are părul meu!
D.C. zice asta de cinci minute.
- Și pentru tine, A.B. este totul o mare necunoscută? Ce stai așa, aștepți fotograful?
D.C. din spate:
- Vai doamna, pe mine mă așteaptă!
Liniște profundă. Lumea scrie. D.C. face poze.
- L.T., tu ce faci acolo?
Toate țipăm. Explicăm ce face L.T. El e mai reticent in a vorbi. Dirigus țipă și ea:
- Ce coțofene!
Descoperă brusc că A.B. și G.B. nu au manual.
- Vă scad un punct!
G.B.:
- Păi doamna, o să am media cinci așa.
Se sună tocmai acum. Lumea fuge. Nici nu se îmbracă bine că o zbughește pe ușă. A.B. și G.B. se duc să dreagă situația:
- Doamnă, pe deasupra că facem tot posibilul să venim zilnic la școală!
Dirigus iese, noi plecăm, iar asta a fost o povestire adevărată, dintr-o școală adevărată, la o oră adevărată. Amuzant și foarte adevărat.
PS: Colegele vor înțelege ale cui sunt inițialele. Ca sfat personal, prenumele este înaintea numelui.
De A.S.------------>mi`am permis sa iti postez o copie a originalului,sper ca nu te deranjeaza.
(te fac vedeta,merit macar un Barni )
CoCo sper sa ne mai tii minte numele si sa iti dai seama despre cine e vorba pentru ca o sa apara doar initialele persoanelor respective :)))
Dirigus latinibus la catedră. A.C. citește conștiinciosă. Clasa ascultă.
- Se pune Ablativul originii.
Blițul luminează clasa.
- De asta nu știți! În loc să ascultați trăncăniți despre nădragii celuilalt!
Blițul luminează din nou. În fața mea, G.B și A.B. joacă Macao pe bani. G.B. are 4,2,X,X,X. Niște ași tocmai se servesc.
- Predicatele după consulus!
D.C. vrea pizza. Norocul ei că nu mă tentă. Împart. Ce persoană bună sunt.
- Exercițiul patru. Spune L.G.
Ultima bancă de la ușă face poze. Ultima bancă de la mijloc manâncă, citește și scrie. Dirigus latinibus aberează ceva despre biserică. R.C. comentează:
- Eu fac rugăciunea în fiecare seară.
A.B. întreabă:
- Când treci pe lângă biserică zici Dumnezeu să-l odihnească?
Dirigus latinibus poruncește:
- R.G., răspunde.
- Păi doamna, nu sunt sigură.
- Ce, A.C. fu sigură? Nu văzuși câte greșeli avu?
A.C. intrigată:
- Mulțumesc doamna!
Lumea râde. Eu privesc dubios. R.C. și A.P. vorbesc despre lumea abstractă. Lumea corectează tema copiată de pe te-miri-unde. Ar putea scrie orice, noi tot am copia.
Primele patru bănci de la fereastră sunt libere. Dirigă îmbolnăvește lumea.
- Amintiți-vă funcțiile sintactice!
Eu nu îmi amintesc nimic. După expresia colegelor, nici restul clasei.
A.P. își face unghiile.
- Pentru ora următoare temă de la pagina 39, exercițiile 2,3. Notați-vă!
D.C. întreabă:
- Ce îi spun eu lui mami ca să nu mă duc la meditație?
- Că ai lucrare.
A.B. se întoarce:
- Ce lucrare?
Dirigus citește ceva. Cred că invoacă spiritele, numai după cum sună. Ultima bancă, adică S.V. și C.P. află că aparatul poate și fără bliț. Eh, speranța moare ultima.
- Pagina 49, exercițiile 1,2.
Ce tupeu! Și mai multe teme. Nu o să am timp să le copiez pe toate în ora de sport.
- Începeți să lucrați! R.C., caloriferul ăla stă și fără se îl sprijini tu! Ce,nu știi să rezolvi textele?
- Sincer?
S.V. mă sperie. Face poze cavității sale bucale.
- Cu Andr.B. ce e?
- E în imposibilitatea de a ajunge la școală!
Ceva scârțâie. S.V. face ceva dubios cu clama. Ciudat, este cam ascuțită. Împăratul C.T. se zgârmă în ureche. D.C. se pieptănă.
C.P. se crede paparazzi. Blițul este în acțiune. Regele clasei(fostul nostru singur baiat), L.T. își aranjează gluga. R.C. se milogește de dirigă. Până la urmă, latinibus îi zice:
- Hai, pleacă odată!
Shneetzy(ai poreclă, fi mulțumită) se joacă cu o sticlă. D.C. se simte nefericită.
- De ce lipește A.G.?
- E răcită doamna. Nu poate să respire.
- Umblă cu aparatul după ea?
- Depinde.
Blițul s-a dus. Aparatul s-a intors la proprietară. Mare greșală!
- Ce moacă are S.V. în poze!
- Unde este S.Ș?
- E ziua ei doamna!
- Nu mai avu bomboane și pentru dumneavoastră.
- Mă, tradusăși ceva?
Dirigus este ofticatus pe R.C.
- Da doamna, titlul.
D.C. își face poze. Săriți!
- Chiar trebuie să vorbiți atâta?
- Nu există femei tăcute.
- Să stați și să râdeți, să vă țineți de absențe și după să vreți medii mari.
- Doamna, eu nu mai am absențe. Am venit ultimele șapte dăți.
- Ce-mi place părul meu!
D.C. aberează. Eu scriu. Lumea vorbește.
- La ce mod este verbul?
- La prezent.
- Ce frumos zâmbesc, ce culoare frumoasă are părul meu!
D.C. zice asta de cinci minute.
- Și pentru tine, A.B. este totul o mare necunoscută? Ce stai așa, aștepți fotograful?
D.C. din spate:
- Vai doamna, pe mine mă așteaptă!
Liniște profundă. Lumea scrie. D.C. face poze.
- L.T., tu ce faci acolo?
Toate țipăm. Explicăm ce face L.T. El e mai reticent in a vorbi. Dirigus țipă și ea:
- Ce coțofene!
Descoperă brusc că A.B. și G.B. nu au manual.
- Vă scad un punct!
G.B.:
- Păi doamna, o să am media cinci așa.
Se sună tocmai acum. Lumea fuge. Nici nu se îmbracă bine că o zbughește pe ușă. A.B. și G.B. se duc să dreagă situația:
- Doamnă, pe deasupra că facem tot posibilul să venim zilnic la școală!
Dirigus iese, noi plecăm, iar asta a fost o povestire adevărată, dintr-o școală adevărată, la o oră adevărată. Amuzant și foarte adevărat.
PS: Colegele vor înțelege ale cui sunt inițialele. Ca sfat personal, prenumele este înaintea numelui.
De A.S.------------>mi`am permis sa iti postez o copie a originalului,sper ca nu te deranjeaza.
(te fac vedeta,merit macar un Barni )
duminică, 4 octombrie 2009
Sunetul pasilor...
Sunetul pasilor mei nu se mai aude pe coridoare, urma lor s-a sters de mult...sau inca persista pe undeva, pe acolo...n-o mai vede nimeni sau nu vrea sa o vada.
Cat de mult as mai vrea sa simt sub picioare cimentul rece de pe coridoarele acelea...
Ma MIRA...ma infioara...si apoi ma intriga in cat de putin timp am reusit sa dispar dintr-un decor si in cat timp (si mai putin) am sa dispar si din amintirile celorlalti, pentru ca Timpul va asterne o patura de praf peste tot ce am insemnat, si am sa fiu aruncata intr-un colt al mintii, uitata pe vecie.
Totul imi pare atat de rece aici, atat de strain, si ma apar afisand un zambet fals, un zambet trist, pe care nimeni nu se oboseste sa-l interpreteaze, doar ma vad mereu ca sunt fericita deci ca ma incadrez in acest decor.Oare?Lumea oricum a uitat sa-si mai puna intrebari suplimentare, fiecare isi vede de viata lui, sau nu...ca atunci cand nu mai ai nimic interesant de facut...exploatezi pe altii si patrunzi violent in viata altora, incercand sa le-o distrugi.Si pentru ce?Pentru o satisfactie diabolica, peste puterea mea de intelegere.
EVERYTHING'S GONNA BE JUST FINE!... (I've lied to myself)
BY COCO
Cat de mult as mai vrea sa simt sub picioare cimentul rece de pe coridoarele acelea...
Ma MIRA...ma infioara...si apoi ma intriga in cat de putin timp am reusit sa dispar dintr-un decor si in cat timp (si mai putin) am sa dispar si din amintirile celorlalti, pentru ca Timpul va asterne o patura de praf peste tot ce am insemnat, si am sa fiu aruncata intr-un colt al mintii, uitata pe vecie.
Totul imi pare atat de rece aici, atat de strain, si ma apar afisand un zambet fals, un zambet trist, pe care nimeni nu se oboseste sa-l interpreteaze, doar ma vad mereu ca sunt fericita deci ca ma incadrez in acest decor.Oare?Lumea oricum a uitat sa-si mai puna intrebari suplimentare, fiecare isi vede de viata lui, sau nu...ca atunci cand nu mai ai nimic interesant de facut...exploatezi pe altii si patrunzi violent in viata altora, incercand sa le-o distrugi.Si pentru ce?Pentru o satisfactie diabolica, peste puterea mea de intelegere.
EVERYTHING'S GONNA BE JUST FINE!... (I've lied to myself)
BY COCO
joi, 10 septembrie 2009
Linistea de dinaintea furtunii
Trecand cu greu peste orgolii justificate sau mai putin justificate...am sa spun simplu: MI-E FRICA!Tin in mine o frica nebuna de necunoscut, frica ce ma macina pana in adancurile sufletului, de acolo de unde se aude un tipat indelungat.
E simplu sa spui"lasa ai sa treci peste...o sa te obisnuiesti tu, o sa fie bine, ai sa vezi ca ai sa (ne) uiti dupa un semestru poate mai putin...".Insa "satulul nu-l crede pe cel flamand", cu alte cuvinte daca tu nu traiesti pe viu astfel de situatii, nu te confrunti direct, nu ai sa stii niciodata.
Si...EU PLEC!NU ALTCINEVA!o usa se inchide!(optimistii spun ca alta se deschide, le dau si lor dreptate, insa eu inca jelesc lumea peste care s-a tras cortina, caci nu mai am acces la ea cu toate ca "cei de acolo" ma linistesc cu cuvinte dulci "esti oricand bineprimita....vei ramane una de-a noastra".
Ochii mei se ineaca in lacrimi pe care le ascund cu zambete false de dragul a ceea ce ma asteapta ( a new world, a better one...with him) Nu ma bazez pe promisiuni...asa am fost eu mereu mai sceptica in privinta multor lucruri pentru ca oamenii m-au determinat sa nu(-i) cred...insa speranta din mine ramane totusi vie!!
Am sa regret tot ceea ce nu am facut,toate cuvintele care au ramas nerostite, si care atunci mi-au ars buzele dar tot nu le-am spus, le-am lasat sa moara...
Cert este ca NIMENI nu-mi va putea sterge din minte imagini, amintiri, cuvinte, rasete, lacrimi,tot ce am impartasit cu voi pe "o banca", odata...in primii ani de liceu....
to be continued:P
by Coco
E simplu sa spui"lasa ai sa treci peste...o sa te obisnuiesti tu, o sa fie bine, ai sa vezi ca ai sa (ne) uiti dupa un semestru poate mai putin...".Insa "satulul nu-l crede pe cel flamand", cu alte cuvinte daca tu nu traiesti pe viu astfel de situatii, nu te confrunti direct, nu ai sa stii niciodata.
Si...EU PLEC!NU ALTCINEVA!o usa se inchide!(optimistii spun ca alta se deschide, le dau si lor dreptate, insa eu inca jelesc lumea peste care s-a tras cortina, caci nu mai am acces la ea cu toate ca "cei de acolo" ma linistesc cu cuvinte dulci "esti oricand bineprimita....vei ramane una de-a noastra".
Ochii mei se ineaca in lacrimi pe care le ascund cu zambete false de dragul a ceea ce ma asteapta ( a new world, a better one...with him) Nu ma bazez pe promisiuni...asa am fost eu mereu mai sceptica in privinta multor lucruri pentru ca oamenii m-au determinat sa nu(-i) cred...insa speranta din mine ramane totusi vie!!
Am sa regret tot ceea ce nu am facut,toate cuvintele care au ramas nerostite, si care atunci mi-au ars buzele dar tot nu le-am spus, le-am lasat sa moara...
Cert este ca NIMENI nu-mi va putea sterge din minte imagini, amintiri, cuvinte, rasete, lacrimi,tot ce am impartasit cu voi pe "o banca", odata...in primii ani de liceu....
to be continued:P
by Coco
duminică, 30 august 2009
septembrie?esti nebun?
Mi se pare mie sau timpul trece ilegal de repede?Mi se pare mie sau déjà afara soarele nu mai apare de la orele 7 ale diminetii?Mi se pare mie sau caldura a devenit cat de cat suportabila?
Da…asa e.Desi nu vrem,zilele calduroase in care leneveala era la putere sunt pe cale sa dispara si nu putem face nimic pentru asta(decat sa iti recuperezi parolele la id`uri pe care le`ai modificat si le`ai uitat in secunda urmatoare :D…yeah,me! Who else? )
Azi e ultima data calendaristica a lunii august si nu imi vine sa cred ca de maine o sa fie septembrie..dc? pentru ca septembrie=scoala,trezit devreme,invatat,enervate pe profesorii exagerat de exigent sau pe babele exagerat de simandicoase din autobuzele de ora 7 care isi fac miscarea de dimineata pe gratuitatea oferita de statul roman.O sa vina iar momentele de motait cu capu` pe banci in timp ce profele se chinuie sa ne explice ceva ce seama putin cu chineza dar parca aduce mai mult a japoneza totusi.NEINTERESANT.
Ma deprima dimineata asta cenusie si nici macar un mix bun a lu Inglese nu ma poate scoate din starea asta..vreau soarele din nou pe cer mai vreau o data vara si inca o data si inca o data si inca o data.Se poate sa fie numai vara?Cald?Libertate?Leneveala?
A trecut asa repede..nu pot sa zic ca nu am avut destule plimbari in vara asta.destule da,cate mi-as fi dorit nu.de ce spun asta?pentru simplul fapt ca as mai avea cel putin 356789 de lucruri de facut,lucruri pe care nu le mai pot face in cele 2 saptamani de vacanta.2 saptamani?parca erau 3 luni?cand au trecut 2 luni si ceva?si acum urmeaza replica pe care a dat-o o “iubitoare de viata” la sfarsitul unui moment presarat de placer “aoleo..cat e ceasu!da stiu ca trece repede timpu` cand te distrezi,nu gluma!” asa si eu..ce repede a trecut.
Urmeaza un nou an scolar,o noua aventura (monotona) pentru buzestence poate mai interesanta pentru rebrenista :P..Imi doresc sa inceapa scoala?NU!! de ce? DE AIA!!
Voi aveti alt raspuns?Nu vi se pare ca e prea devreme pentru tortura?
AOLEO…clasa a 11 a!...here we come`
Kisses from veve >:D<
Da…asa e.Desi nu vrem,zilele calduroase in care leneveala era la putere sunt pe cale sa dispara si nu putem face nimic pentru asta(decat sa iti recuperezi parolele la id`uri pe care le`ai modificat si le`ai uitat in secunda urmatoare :D…yeah,me! Who else? )
Azi e ultima data calendaristica a lunii august si nu imi vine sa cred ca de maine o sa fie septembrie..dc? pentru ca septembrie=scoala,trezit devreme,invatat,enervate pe profesorii exagerat de exigent sau pe babele exagerat de simandicoase din autobuzele de ora 7 care isi fac miscarea de dimineata pe gratuitatea oferita de statul roman.O sa vina iar momentele de motait cu capu` pe banci in timp ce profele se chinuie sa ne explice ceva ce seama putin cu chineza dar parca aduce mai mult a japoneza totusi.NEINTERESANT.
Ma deprima dimineata asta cenusie si nici macar un mix bun a lu Inglese nu ma poate scoate din starea asta..vreau soarele din nou pe cer mai vreau o data vara si inca o data si inca o data si inca o data.Se poate sa fie numai vara?Cald?Libertate?Leneveala?
A trecut asa repede..nu pot sa zic ca nu am avut destule plimbari in vara asta.destule da,cate mi-as fi dorit nu.de ce spun asta?pentru simplul fapt ca as mai avea cel putin 356789 de lucruri de facut,lucruri pe care nu le mai pot face in cele 2 saptamani de vacanta.2 saptamani?parca erau 3 luni?cand au trecut 2 luni si ceva?si acum urmeaza replica pe care a dat-o o “iubitoare de viata” la sfarsitul unui moment presarat de placer “aoleo..cat e ceasu!da stiu ca trece repede timpu` cand te distrezi,nu gluma!” asa si eu..ce repede a trecut.
Urmeaza un nou an scolar,o noua aventura (monotona) pentru buzestence poate mai interesanta pentru rebrenista :P..Imi doresc sa inceapa scoala?NU!! de ce? DE AIA!!
Voi aveti alt raspuns?Nu vi se pare ca e prea devreme pentru tortura?
AOLEO…clasa a 11 a!...here we come`
Kisses from veve >:D<
joi, 30 iulie 2009
Home
It was a sunny morning in July when we gathered all in front of CS with smiles on our faces and 'ready do some houseeees' as Matthew said joyfully to us. When we arrived in Bechet, after the briefing, we put up the shade tents. It was my first experience of this kind and it was funny as it was the first time for others too and we kind of tangled up the pieces but in the end we succeeded in putting up the two tents.Then we split in 2 teams and start working, my team at the internal insulation and the other one was preparing some materials for the external insulation. I was surprised to see what kind of protection equipment we were going to wear and we looked like some little white aliens with those white costumes, glasses, mask and blue gloves. We really worked but didn`t feel tired as we were enjoying the work. We took lots of breaks to drink water ( Melissa was always asking us 'Did you drink water?' , 'No..But I'm not thirsty..' , 'If you are thirsty is too late! Go and drink some water.' ) and for lunch break the man in charge on the construction site brought us some watermelons.
After lunch, we split again in 2 groups, the smaller one kept on working at the insulation and the bigger one went to nailing work. The nails were making sounds as they were getting beaten by the hammers and we were laughing about it and saying 'Don`t you feel the beat? It`s the music of the nails!'. Anyway, I only stroke my finger once :). Around 3 o'clock we finished the work and went to visit the family for whom we worked on the construction site and it was a touching moment of the day. We took some photos and then we went at the Danube river (see the picture). Matthew and Leo crazily jumped into the water. Before we got on the bus again we received diplomas for our volunteering work at Habitat for Humanity Craiova and went home.
On the bus, Matthew asked us if we would like to meet the next day so that we pick up garbage in the Botanic Garden and some of us agreed. So we met again the next morning... another sunny day,more smiles.
[mumu]
duminică, 5 iulie 2009
N-o sa uit…
“la unii se lungeste” – Veve, la psihologie (era vorba de perioada copilariei)
“-O tara comunista, Andra, din America Latina te rog sa-mi spui.
-Aaa..Spania!
-Nu cred ca m-ai inteles, Maria, din America Latina, fii atenta!
-A! Rusia!
-Maria, gandeste-te mai bine si fii mai atenta..
-Aaah:D Cuba.” (dupa ce eu mai ca ma facusem albastra in incercarile de a-mi face cele 4 litere auzite de urechile lui Coco acoperite de claia creatza de podoaba capilara).
Zulufi de creata, par roscata de veverita ( din care, apropo, se fac pensule de calitate:> :))) ), ras de porcushor, ras de masina care derapeaza, autobuze aglomerate, hopuri trecute cu gratie.
N-o sa uit momentele de blonda.. veve dandu-si cu dictionarul de franceza in cap (era chiar urias si sunt sigura ca a fost chiar foarte dureros), eu vorbind la telefon si intreband disperata dupa ce mi-am pus mainile pe buzunare: “Telefonul meu?!? Unde e? Nu mai e !!”, Coco la orele de meditatie la matematica in 3.
N-o sa uit cum mancam noi acadele duble in curtea scolii barfind specimenele buzeshtene ( “Wooo uite aia are fusta si eu mor de frig!” , “Ce fata are cretzu ala:D!”, “Uite-l pe X :>”, “Ahhh! Superstar! In aceeashi pantaloni de trenning din clasa a 5a b-)”,etc..), cum filozofam noi pe bancile din curtea scolii, din English park, in statia de autobuz, in autobuz sau in alte locuri romantice..despre iubire 8-> :)))
Ah.. si iubirea lui Veve pentru mine de cate ori avea cavitatea bucala incarcata cu lichide.. Si eu te iubesc:X pot sa-mi pastrez pantalonii uscati?;;) :)))
Soapte, tipete, frustrari, zambete, rasete, certuri, impacari.. Zile de iarna petrecute la cinema`ul a carui incalzire se reduce la un calorifer electric, fum de capsuni, frunze ruginite, muguri de tei, vant caldut de vara, balti inghetate.
Pupici,
mumu. 
Abonați-vă la:
Postări (Atom)